Sînt două lucruri foarte plăcute la acest joc. Primul constă în aceea că permite să ne dăm drumul la instinctul latent de distrugere. Orice s-ar spune, acest instinct e adînc înrădăcinat în creierul nostru, în partea aia străveche reptiliană, și n-are nimic reprobabil în el, înseamnă doar că trebuie să-ți distrugi prada pentru a o mînca și, astfel, a supraviețui. În plus, mai există și problema fizico-metafizică a dorinței inconștiente ca totul să fie la fel, ca dezorganizarea să fie maximă și organizarea minimă, iar entropia să domine totul. Și atunci ... hai să facem praf totul!
Ce mai calea-valea, e mult mai peste mînă să construiești decît să distrugi.
Al doilea motiv de bucurie este curba de învățare extrem de lină și de bine dozată. Jucătorul are în față o catapultă (de fapt este mai mult un trebuchet, ca să cităm din clasicul Age of Empires 2 - Age of Kings), armă de asediu care poate trage cu diverse proiectile, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale. Începi cu bușteanul de lemn, pietroiul și bila de fier (ulterior căpătăm și setul de 3 bușteni, respectiv pietroiaie și bile) despre care nu prea e nimic de spus decît că folosesc forța brută și trebuie să le controlezi traiectoria balistică și cam atît.
Ținta o reprezintă castelul. Acesta nu e chiar un castel, ci o înjghebare de bîrne, dale de piatră și plăci de fier, care eventual încopesc niște camere (dar nu e obligatoriu, castelul poate să arate a orice, de la turn de pază la mină îngropată) dar asta nu e obligatoriu. Obligatoriu este ca în camerele alea, dacă există, sau în cîmp dacă e cazul, se găsesc niște omuleți îmbrăcați în haine medievale caraghioase, de regi, ducese, cavaleri, temniceri, bufoni, slujnicuțe și așa mai departe, Ținta sînt ei de fapt, ei trebuie eliminați, fie lovindu-i direct sau indirect cu bombardelele alea, fie făcînd să le pice în cap bîrnele și dalele.
Și uite așa, proiectilele devin din ce în ce mai ciudate, bombe autentice, bombe cu explozie întîrziată, bombe parașutate (în orice punct al traiectoriei poți cere deschiderea parașutei, iar bomba va coborî vertical și legănat peste locul dorit), bombe incendiare (dau foc oricărui element din lemn dar și butoaielorcu praf de pușcă), bombe cu acid (corodează și distrug totul pe vericala locului unde au aterizat), bombe cu gheață (îngheață totul pe o rază dată începînd cu punctul lovit - ulterior un proiectil normal va sfărîma respectiva zonă) și favoriat mea, pe care n-am reușit s-o deblochez în timpul mini-campaniei, bomba de tip gaură neagră, care suge totul în vortexul ei pe o rază destul de măricică, ucigînd pe loc oamenii prinși în capcană și păstrînd obiectele pentru a le propulsa în final asupra restului peisajului, inclusiv omuleții care fuseseră norocoși scăpînd în primă instanță ...
Poți trage (una după alta) oricîte lovituri, schimbînd tipul de proiectil după nevoie sau după factorul de fun implicat, dar fiecare castel are asociat un număr de lovituri X, și dacă reușești să-l distrugi în X lovituri sau mai puțin atunci primești un bănuț de aur. Dracu știe la ce folosește, eu nu mi-am dat seama, poate vă prindeți voi.
Toată campania, adică vreo 40 sau 50 de castele de distrus, durează cam o oră jumate sau două, și este extrem de fun. În plus, există castele create de fani și postate pe internet, iar unele din ele sînt chiar bine realizate.
So, let's blast some castles!
P.S. Există și o poveste în spate, ca să te țină în priză în timpul sesiunii de dărîmat. cică ar fi continuarea poveștii din primul joc Crush the Castle. Tot ce se poate; nu m-a interesat absolut deloc această zonă a jocului ...
