infeCCt (2)

Conceptul ce stă la baza lui infeCCt este foarte simplu: avem un dreptunghi de dimensiuni ce variază de la joc la joc, iar căsuţele componente sînt albe (marea majoritate) şi negre (restul, adică vreo 5-10%). Una din căsuţele albe este marcată ca punct de start. Scopul este tastarea unei linii continui care:

- porneşte din punctul de start

- trece exact o dată prin fiecare căsuţă albă

- nu trece prin căsuţele negre

- punctul de final poate fi oricare căsuţă albă

- drumul poate fi doar orizontal şi vertical, nu şi diagonal

Interesant este că acest tip de joc l-am întîlnit prima dată în

tr-o carte scrisă de un român ... sper să nu mă înşele memoria, cartea se chema Olimpiada jocurilor raţionale, autor era Nicolae Oprişiu, cartea apărînd la Editura Dacia din Cluj-Napoca în 1984. Diferenţa era că locul căsuţelor negre era luat de laturi negre (laturile căsuţelor, that is), iar punctul de final era şi el fixat, dar în rest conceptul era fix acelaşi.

Pare o chestie simplă. Provind dreptunghiul care-i plin de căsuşe albe, un necunoscător ar zice că există o grămadă de soluţii distincte pentru fiecare joc în parte. Ei bine, nu e aşa. Soluţia e unică – şi perfect deductibilă logic, sau chiar matematic pentru cine cunoaşte topologie. De maxim ajutor sînt căsuţele cu o singură ieşire sau cel mult două ieşiri (fie pentru că aşa-s ele de la bun început, fie că traseul deja format le-a „consumat” o serie de vecini).

Cînd ai terminat de trasat drumul corect, acesta va „înflori” aşa cum se vede şi în imagine, semn că un nou petic de deşert a fost adus înapoi la fertilitate. (Prince of Persia- - Forgotten Sands, anyone?). Asta aşa, de dragul poveştii, care nu prea există, ştim doar că deşertul trebuie să rodească, şi pentru asta ne zbatem ...

Pentru a complica un pic situaţia, mai tîrziu în timpul jocului apar două tipuri noi de căsuţe:

- căsuţe albe prin care ai voie să treci de două ori, o dată orizontal şi o dată vertical

- perechi de căsuţe de tip gaură-de-vierme (dacă a iajuns la una din ele, automat continui drumul de la cealaltă; oricare din cele două căsuţe ale perechi poate fi folosită ca punct de start al trecerii prin gaura-de-vierme)

Acestea complică puţin lucruruile, dar nu exagerat; într-un fel au rol de condimente într-un fel de mîncare care uneori tinde să devină insipid prin repetiţie.

infeCCt (cel puţin varianta jucată de mine) are 300 de nivele, deblocabile în seturi de cîte 8-10, iar după soluţionare jucătorul poate lupta pentru un timp mai bun, cu toate că pare cam aiurea ...

Şi nu, nu toate nivelele sînt triviale, unele necesită folosirea intensivă a minunatei metode „încercare-şi-eroare”, mîncîndu-mi uneori mai bine de 5 minute pentru a afla rezolvarea corectă. (În medie timpul de rezolvare este de sub un minut, funcţie şi de cît de repede poţi „trage” liniile). Dar, credeţi-mă, merită efortul ...