Aliens vs. Predator: am terminat cu totul campaniile. Per total, un joc plăcut ochiului (eu sînt mai neăpretenţios, aşa …) şi minţii, mai ales fiindcă, aşa cum am subliniat, sînt practic trei jocuri într-unul singur. (Nu, nu din cauza asta am botezat “3 în 1” acest post). Acuma mă duc să caut pe net povestea jocului, căci jucîndu-l nu mi-am dat foarte bine seama ce se întîmplă p-acolo; n-ar fi primul joc în această situaţie, pentru mine contează fun-ul în primul rînd, şi mai puţin povestea. Dacă este, bine, dacă nu, iarăşi bine.
Deus Ex Human Revolution: nu am mai atins deloc jocul în ultimele zile. Ar putea fi o mare dezamăgire. Dacă o să mă oblige să cumpăr un computer desktop mai performant (era în plan oricum, precdentul datează de prin 2003 sau 2004) şi îmi dau seama că tot prost se mişcă şi gameplayul este tot aşa de urît şi forţat cum mi s-a arătat pe alocuri, cred că mă duc în baie să fac spume în voie. Deja am conştientizat şi ce nu-mi place la misiunea iniţială: vreau s-o joc stealth, dar depozitele şi laboratoarele unde mă infiltrez sînt luminate a giorno. Nu zic că nu-i corect d.p.d.v. tehnic (mi se pare firesc ca nişte paznici înarmaţi să nu orbecăie de-a-mboulea pe-acolo dacă au un şalter la îndemînă de care să tragă şi să-şi fac ăviaţa mai … hmmm … luminoasă), dar memoria îşi face datoria şi îmi reaminteşte ambianţa din misiunea cu Statuia Libertăţii din primul Deus Ex – tot prima misiune din joc – cu noapte, exterior, umbre … altă viaţă, alt joc, se pare!
The Saboteur – super-drăguţ şi funny. Nu ca amplasament temporal (e cu naziştii de dinaintea şi din timpul măcelului 1939-1945) sau spaţial (Parisul ocupat de nemţi), ci ca joc în sine. Teoretic trebuie să mă infiltrez şi să sabotez diversele instalaţii şi obiective nemţeşti; practic, dacă mă plictisesc de furişat, pot scoate flintele la vedere şi să încerc să-mi croiesc drum spre ţintă, căci am şanse destul de măricele s-o scot la capăt şi aşa. Voi reveni cu mai multe amănunte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu