joi, 1 septembrie 2011

Deus Ex - Human Revolution (jurnal - 1)

Am pus laba pe versiunea de PC a jocului ce se vrea urmaşul lui Deus Ex cel din anul 2000.

L-am instalat pe laptop. Doamne! e îngrozitor să depinzi de fluctuaţiile legăturii la Internet atunci cînd vrei DOAR să instalezi un joc, în mod legal, plătit cinstit, cu factură şi aşa mai departe. De ce trebuie să stau după serviciul Steam să-mi valideze serial number-ul? (OK, p-asta pot s-o pricep, aşa se face diferenţierea leagl-ilegal în ziua de azi). De ce trebuie să stau iarăşi după Steam să downloadeze automat patchurile existente pînă acum? (Pe asta nu o mai înţeleg, se presupune că pe DVD-ul gold al jocului acesta este cît de bug-free se poate, nu mai este nevoie de încă o juma' de oră să tragă şi să aplice patchurile ...)

(Bine, după aia am mai stat să umblu în configurările video pentru ca DXHR să se mişte decent pe laptop - o placă nVidia GeForce 9200S e prea slabă pentru a rula fluent jocul la detalii maxime, simplul fapt că am dat peste setări de DirectX 11 spune totul ...)

Începutul e destul de abrupt. După o serie de secvenţe cinematice şi semi-cinematice (semi, în sensul că din cînd în cînd mai apăsam un E ca să discut cu interlocutoarea, care mă "tîra" după ea obligat-forţat într-un tur al facilităţii unde se studiază tehnicile de augmentare si cibernetizare ale corpului uman), are loc o intruziune a unor soldaţi a la Splinetr Cell, cu rîs sarcastic (chiar şi atunci cînd sînt pe cale să crape) şi putere de foc năucitoare - iar eroul nostru Alex Jensen se alege cu un puşcoci în mînă şi-i trimis să facă ordine. (Puşcociul se clatină de numa-numa, mi-a fost imposibil să ţintesc decent cu el, singurul punct forte e că are muniţie infinită).

La faza asta am murit de nşpe ori, salvam, luptam, muream, înjuram şi încărcam ... again and again. Pesemne ăsta e felul lui DXHR de a spune că există şi alte abordări în afara luptei frontale: prin laboratoare existau ditamai canistrele şi cilindrii plini cu gaze otrăvitoare şi paralizante, numai bune de tras în ele, rutele ocolitoare erau la locul lor bine-mersi (de luptă n-aş fi scăpat, dar e altceva cînd le pici inamicilor în spate şi-i iei prin surprindere).

La sfîrşitul secvenşelor de luptă Alex şi-o fură de la un bandit mai decis, şi iată momentul muşt-aşteptat: integrarea primelor augmentări. Aştept cu interes continuarea ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu