De fapt, nu pică doi, ci vreo zece, ceea ce este foarte simpatic și drăguț și mă face să-mi închipui ce cașcavaler Jedi cool I am. E unul din puținele jocuri care m-au ținut lipit de fotoliu, ecran și controller pînă l-am terminat. Știi cum e ... "hai domle să mai bag o sesiune de un sfert de oră, maxim juma de oră, și p-ormă merg la culcare". Și se fac ceasurile mici ale nopții, și tu tot căsăpești la stormtrooperi (care-s mai mult de umplutură aici) și alte lighioaie căzute de partea întunecată a Forței.
Prima paranteză: de fapt, n-avem lighioaie în program, ci doar adversari umani și ceva tablagii supărați pe viață - tablagiii nu-s plutonierii noștri cei de toate zilele, ci roboți care dau tare cu înghețul sau cu aruncătorul de flăcări, make no mistake. Deci nici vorbă de banthe, dinozaurii zăpezilor (bine, ăștia erau oricum pașnici și nu se dădeau la om), rancori, sarlacci și altele asemenea.
A doua paranteză: "E unul din puținele jocuri care m-au ținut lipit ..." - propoziția aceasta pare să se repete din ce în ce mai des în cronicile mele. au fost pînă acum Deus Ex 3, Star Wars-ul de față și Vanquish, un alt joculete super de care o să vorbesc mai încolo. Industria jocurilor pare să revină cu picioarele pe pămînt și să dea spectatorilor plătitori ceea ce aceștia își doresc: distracție, fun.
Lumea zice prin tîrg că primul SW:FU a fost muult mai bun decît cel de față. Mie nu mi s-a părut și nu prea mi-a plăcut, m-am enervat și m-am blocat la o fază cu un crucișător imperial care trebuia mutat prin șforța gîndul într-o anume poziție, în timp ce Starkiller (numele eroului în ambele jocuri) era obligat să evite focul TIE fighterelor. Imposibil s-o fac, deși țin minte că jucam pe easy sau medium cel mult, și, uite, dacă mă întrebi acum, nici nu mai știu ce versiune am jucat, aia de PS2 sau de PS3 - mă mai gîndesc dacă o să caut discul și o să-i mai dau o șansă, că în primul rînd nu știu dacă nu l-am dat cumva la schimb. Revenind, e o chestie curioasă cu jocurile astea Star Wars, la cele de acțiune mă refer: Jedu Outcast nu prea mi-a plăcut și nu l-am putut termina (am clacat taman la înfruntarea cu bossul de final), Jedi Academy a fost foarte OK, SF:WU a fost cum vă zisei, iar SF:WU2 iar a fost OK, mult peste nota 6 din 10 pe care i-o acordă majoritatea site-urilor de specialitate (bullshitică specialitate, ca să fim drepți, deoarece băieții sînt de mult mînjiți de marile case producătoare și mai ales distribuitoare de jocuri).
(A treia paranteză: am jucat chiar și Star Wars Knights of the Old Republic - KOTOR cum îi se zice în popor - chit că nu-s mare fan RPG, PRG-urile sînt de altă planetă, una în care aventurile sînt create de imaginația personală, un zar cu 20 de fețe și ditamai cărțoiul cu reguli și tabele) unde am aflat că dacă vrei să fii neutru ... nu merge, frate! am clacat aproape de final, cînd nu am mai putut face față inamicilor pentru că nu excelam nici înspre Light Side nici înspre Dark Side - deh, you must pick sides, buddy! Dar asta e o altă poveste ...)
Înapoi la joc. Evident, orice joc action din universul Star Wars are din start un imens avantaj față de orice alt action, mai precis faptul că loviturile și mișcările sînt built-in, predefinite prin insăși esența Star Wars. Toată lumea știe de săbiile laser, de Force Push, Force Choke (să trăiască nea Vader!), Force Pull, Force Lighting (să trăiască nea împăratu!), Force Mind Trick (să trăiască nea Obi-Wan! schimbați varza la lăutari, că s-a răcit!) și tot restul. Nu trebuie nici un efort de învățare, cine a văzut filmele știe la ce să se aștepte. De la bun început am băgat level-up la Lightning și Push, iar rezultatul a fost o serie de tornade și trăsnete mai ceva ca-n sezonului musonului în Asia. Numai ploaia lipsea; bine, de fapt aveam și ploaie, două din cel 5 sau 6 nivele (practic cel de pe Dagobah nu se pune, doar pentru a lui Yoda plăcere de a-l revedea pus acolo este) două au fost pe Kamino, unde, după cum știm din Atacul clonelor, toarnă la greu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu